Scleroza multiplă (Leuconevraxita)
Am trecut special pe o pagină separată această boală, datorită
şanselor pentru o viaţă mai bună pe care le au cei afectaţi, de multe
ori tineri în jur de 20 ani. Scleroza multiplă (SM) afectează
mecanismele electronice de comunicaţie din interiorul organismului şi de
aceea este logic de aşteptat ca, pe lângă explicaţiile şi recomandările
ce ţin de farmacologie, să existe în completare şi explicaţii şi
recomandări ce vin din electro-medicină. Mai ales cu atâtea radiaţii şi
poluare în jur. Aceste recomandări sunt valabile şi pentru Parkinson şi
alte boli ale sistemului nervos. Graţie noilor consideraţii ştiinţifice
de la ultimul congres medical anual de la Viena şi graţie noilor aparate
de diagnostic şi tratament ale ingineriei medicale, omologate şi avizate
de curând de Ministerul Sănătăţii, am reuşit şi noi să punem pe picioare
oameni cu SM care au venit la noi ca la o ultimă speranţă.
Scleroza multiplă o boală a sistemului nervos central (creierul
şi coloana vertebrală). Nu este o boală contagioasă şi nu s-a dovedit
până acum că are un caracter ereditar. Afectează în general tinerii (20
- 40 de ani), mai mult femei decât bărbaţi. SM este o boală
demielinizantă. Mielina este un înveliş izolator al nervilor, cu rol
similar izolaţiilor din reţeaua electrică a unui apartament, permiţând
nervilor să transmită impulsuri foarte rapid. Deşi nu se cunoaşte cauza
bolii, în scleroza multiplă pierderea mielinei (demielinizarea) este
însoţită de o incapacitate a nervilor de a transmite impulsuri electrice
de la şi spre creier. Locurile în care mielina a dispărut (leziuni sau
plăci) apar ca zone întărite (cicatrici). În scleroza multiplă aceste
cicatrici apar în perioade diferite, în zone diferite ale creierului şi
ale şirei spinării. Are multe forme manifestare şi numeroase simptome,
care se pot manifesta, sau nu, de la caz la caz, ori se manifestă
progresiv.
Există mai multe forme de SM:
- SM benignă (1 - 2 pusee, urmate de stagnarea bolii)
- SM recurent-recidivantă (RR) sau în pusee si remisiuni
(evoluează în pusee urmate de o perioadă de dispariţie - remisiune a
simptomelor respective, parţial, sau în totalitate)
- SM progresivă secundară (după o perioadă de SM RR, boala
evoluează progresiv, lent, putând apărea si unele pusee)
- SM progresivă primară sau progresivă cronică (pe parcursul
căreia boala se agravează progresiv, fără a evolua în pusee)
- SM cu evoluţie rapidă (boala evoluează extrem de repede, în
câţiva ani pacientul ajungând la invaliditate totală)
Diagnosticarea se face pe baza controlului neurologic, urmat de
investigaţii specifice:
- puncţie lombară (analiza lichidului cefalo-rahidian)
- potenţiale evocate (vizuale, auditive)
- RMN
- Biorezonanţă(metoda mai nouă)
SM poate afecta:
- vederea (apar vederea dublă sau în ceaţă)
- echilibrul
- concentrarea
- rezistenţa la efort (apare uşor oboseala fizică sau
intelectuală, oboseala cronică)
- vorbirea
MANIFESTǍRI:
- Faza de debut
- debut insidios
- tulburări oculare:
- scade acuitatea vizuală
- diplopie
- strabism (datorate paraliziei tranzitorii a musculaturii
extrinsece a ochiului)
- tulburări vestibulare:
- ameţeli, uneori cu caracter vertiginos
- nistagmus
- tulburări de sensibilitate:
- furnicături
- amorţeli în membre
- tulburări motorii:
- dificultate în mers
- nesiguranţă
- spasticitate
- spasticitatea musculaturii
- manifestările au un caracter trecator dar reapar mai intens;
în această perioadă pacientul are o viaţă normală
- Faza de stare (sindrom encefalomielitic)
- sintetizează triada Charcot
- tremurătura intenţională
- voce sacadată
- mers spastico cerebelos
- nistagmus
- semne piramidale
- parapareză / paraplegie spastică
- hemipareză / hemiplagie spastică
- hipertonie musculară
- hiperreflexie osteotendinoasă
- reflexe cutanate abdominale abolite
- semn Babinski
- clonus al rotulei şi piciorului
- mers cu caracter spastic
- semne cerebeloase
- mers ezitant
- tulburări de echilibru şi ortostatism
- tulburări de coordonare:
- asinergie = absenţa coordonării între mişcările produse de
contracţiile musculare
- dismetrie = tulburări de amplitudine a mişcărilor, apărute
mai ales la mişcări comandate cu execuţie rapidă (deget – nas)
- adiadocokinezie
- tremurătura intenţională
- nu se poate spăla şi pieptăna
- nu se poate îmbrăca şi încălţa
- nu se poate alimenta
- nu mai poate scrie
- manifestările sunt în special la membrele superioare
- mersul devine aproape imposibil
- tulburări de vorbire
- dizartrie
- vorbire scandată, monotonă sau explozivă
- semne vestibulare
- ameţeală
- nistagmus multiplu
- diminuarea sau pierderea vederii (nevrita optică retro –
bulbară sau atrofie optică)
- diplopie (vedere dublă) şi ptoza palpebrală (paralizia
nervilor oculomotori)
- tulburări de sensibilitate
- tulburări sfincteriene
- incontinenţa de urină
- retenţie de urină
- constipaţie
- tulburări sexuale
- semne rare
- amiotrofii
- crize epileptice
- degradare psihică (euforie care contrastează flagrant cu
gravitatea bolii „eufotonia sclerotică”)
- complicaţii posibile
- accidente bulbare
- infecţii intercurente (pulmonare, urinare)
Evoluţie:
- evoluţia durează ani sau zeci de ani
- evoluţia este cronică, ciclică în puseuri
- afecţiunea este cronică, bolnavul devenind paraplegic sau
tetraplegic